GENEZA

(Partea a II - a)

Creaţia sclipea de claritate, splendoare şi culoare. Privind-o, Dumnezeu zâmbi satisfăcut.

Apoi observă că îi lipseşte ceva...

Muzica, trăirea, iubirea.

Şi-a hotărât să populeze acest mirific decor. A lăsat în ape specii care, perechi cu perechi au început dansul nupţial. Acelaşi lucru l-a făcut cu munţii şi câmpiile. Până şi cerurile înalte s-au lăsat străbătute de păsări călătoare.

Apoi a mângâiat totul cu veghea lui neobosită şi şi-a observat chipul oglindit în claritatea apei. A decis năstruşnic să-şi înnobileze creaţia desăvârşind-o cu o fiinţă asemeni Lui, zămislită după chipul şi asemănarea Lui care să se bucure şi să convieţuiască-n armonie cu tot ce crease până în acel moment.

A însufleţit această fiinţă şi-a hărăzit-o cu simţire, inteligenţă şi sensibilitate.

A pus Dumnezeu în această mică reflecţie a Lui nădejdea că cineva îi va împartăşi bucuria şi sclipirea pe care o dăruise în ce crease până în acel moment.

(VA URMA)