Este greu să te mai separi când te legi prin sentimente.
Este dificil să intuieşti graniţele dintre ce te leagă şi ce te diferenţiază de ceilalţi.
Cel mai greu este în tot vacarmul vieţii să răspunzi următoarelor întrebări: cine sunt, ce caut, ce vreau, care sunt nevoile mele adevărate?
Cum ai putinţa sa auzi căutările adevăratului sine?
Câte neguri şi bariere ştiute şi neştiute mai ai de înlăturat şi de străbătut, până să ai sentimentul plenar de Acasă, eliberat de capcanele Ego-ului?
În toată zbaterea zilnică de unde se alimentează Forţa care te susţine şi unde vrea să te îndrume, deşi te simţi în majoritatea timpului singur şi abandonat?
Cum pot sa fiu întreg când sunt atât de risipit în sufletele celorlalţi?
Mi-am uitat zâmbetele, lacrimile, atingerile, dorinţele şi aşteptările în clipele unui Timp, care m-a purtat prin viaţă ca-n iluzia unui vis.
Singura certitudine este că vibrez, exist, vreau şi am. Am iubirea Lui Dumnezeu care-mi oferă spaţiul de siguranţă.
Nu pot dori nimic mai mult. Este tot ce am cu adevărat nevoie.
